Tagliolini nr. 106 fac parte din familia pastelor cu frișcă lungă obținute din foietaj rustic subțire.

Originea acestui format este disputată între Genova, Napolitan și Ciociaria.

Este un format a cărui difuzare deja în secolul al XVII-lea este dovedită de emiterea unui Aviz împotriva Vermicellari în octombrie 1602 în care li s-a ordonat acestora din urmă să respecte cu strictețe plafonul de preț privind prețurile anumitor tipuri de paste, inclusiv există și „Tagliolini bianca”. Pentru oricine nu respecta această ordonanță au fost aplicate pedepse grele. Girolamo Aleandri în „La Difesa dell'Adone” (Veneția 1630) îi menționează și pe Tagliolini într-o descriere a vieții cotidiene a curții: „Când niște domni se jucau la braglino în casa marchizului Pepoli, unul dintre ei îi spunea alta o gluma ca s-a baut cu tagliatelli, adica acea supa de fasii minute de foietaj, care in multe locuri din Lombardia se numesc lasagnete, iar la Roma (daca imi amintesc bine) tagliolini”. Cu privire la istoria mai recentă, în tradiția țărănească din Abruzzo, tagliolinii erau serviți în bulion de pui sau de porumbei proaspetelor mămici, pentru că erau energici și ușori.

Datorită dimensiunii lor, Tagliolini sunt excelente în supe de bulion cu diverse cărnuri și legume. Versatilitatea lor naturala le face savuroase chiar si in retetele de paste uscate, cu sosuri usoare pe baza de rosii, unt sau branzeturi moi. În zona napolitană sunt materia primă pentru prăjiturile tradiționale coapte sau timbalele de paste.